Am lucrat și încă lucrez de mulți ani ca profesor pentru învățământul primar. Pot spune că am avut momente când mi-a fost rușine cu ocupația mea, dar asta nu s-a întâmplat din cauza muncii în sine ci din cauza felului cum suntem noi, profesorii, văzuți la nivel social. Lipsa de apreciere și statutul derizoriu pe care îl avem ne face să ne simțim umili și fără de valoare. Acesta este unul dintre motivele pentru care am ales să fac, de fiecare dată, în paralel, alte activități, pe care le-am considerat ceva mai libere și creative.
Așa am ajuns să studiez chitara clasică, să pictez și chiar să scriu.
Pentru mine, scrisul a venit de la sine. Am fost întotdeauna o împătimită a cititului și am făcut, de fiecare dată, acest lucru cu drag.
Pasiunea pentru a scrie cărți am avut-o de mică, dar niciodată nu am tratat-o ca ăe ceva serios. Îmi amintesc că încercasem să scriu poezii de rămas bun doamnei învățătoare, atunci când finalizasem clasa a IV-a. Apoi, pe parcursul liceului, am fost acea elevă care participa la toate concursurile și olimpiadele de limbi și literatură română. Ceea ce vreau să zic este că aceasta înclinație nu a apărut peste noapte, ci s-a aflat acolo, în stare latentă, așteptând momentul potrivit pentru a ieși la suprafață.
Și iată că acest moment a sosit.
Am fost în concediu de creștere copil pentru aproape doi ani. Cum eu am lucrat pe parcursul facultății, dar și a celor două masterate finalizate, pot spune că nu am avut niciodată o perioadă liberă. Nici chiar după finalizarea studiilor nu m-am bucurat de prea mult timp, fiind nevoită să am două, trei sau chiar patru locuri de muncă simultan, pentru a putea suplini ceea ce învățământul nu-mi oferea.
În cei aproape doi ani de concediu m-am regăsit pe mine. Am avut pentru prima dată timp, pe care îl puteam valorifica așa cum doream. Astfel a apărut prima mea carte, „Luna Silva și Profeția”.
Când am scris aceast roman nu am făcut-o cu gândul de a deveni celebră sau de a continua pe această latură a literaturii. Nici măcar nu mă așteptam să fie vreodată publicat, dar iată că destinul a decis ca lucrurile să meargă mai departe…
La îndemnul cititorilor de pe wattpad, aplicație pe care am scris la început, am trimis cartea la edituri și aceasta a fost tipărită mult mai repede decât mă așteptam.
Sper cu adevărat ca cititorilor să le placă pentru că în paginile ei am pus tot ceea ce am considerat ca fiind mai bun, pentru ei.
– Nicu-Anca Ionela
